Toată lumea folosește cuvântul. Puțini îl folosesc la fel.
„Sunt în burnout” poate însemna o săptămână grea, o depresie sau un corp care pur și simplu s-a oprit. Pentru un medic, diferența contează, fiindcă răspunsul nu este același.
Ce este
Organizația Mondială a Sănătății definește burnoutul ca un sindrom care rezultă din stresul cronic de la locul de muncă ce nu a fost gestionat cu succes.1 Are trei dimensiuni:
- Epuizare. Senzația că energia s-a terminat.
- Distanță. O distanță mentală tot mai mare față de propria muncă, cu negativism sau cinism în privința ei.
- Eficiență redusă. Munca ce mergea bine nu mai merge.
Toate trei contează. Oboseala singură nu este burnout.
Ce nu este
Nu este clasificat ca boală. Asta îi surprinde pe oameni. OMS trece burnoutul printre fenomenele ocupaționale, nu printre afecțiunile medicale.1 Asta nu îl face mai puțin real. Înseamnă că burnoutul este definit prin cauza lui, munca, și nu ca o boală de sine stătătoare.
Nu este o slăbiciune personală. Definiția vorbește despre stresul cronic de la locul de muncă ce nu a fost gestionat. Cauza se află în situație cel puțin la fel de mult ca în om.
Nu este un cuvânt pentru orice. OMS este explicită: termenul ține de contextul muncii și nu ar trebui folosit pentru alte domenii ale vieții.1 Epuizarea din afara muncii este și ea reală. Este o altă întrebare.
Nu este depresie, deși cele două sunt apropiate. O analiză a cercetărilor a constatat că burnoutul și depresia merg adesea împreună și a concluzionat că rămân două lucruri distincte.2 În practică, linia poate fi greu de trasat, un burnout se poate transforma în depresie, iar depresia are nevoie de propria ei îngrijire. De aceea cuvântul ar trebui să vină de la un medic, după o evaluare atentă, și nu de la un motor de căutare.
Cum se construiește
Cuvântul datează din anii 1970, când un psiholog, Herbert Freudenberger, și o psiholoagă socială, Christina Maslach, au început să îl descrie independent unul de celălalt.2
Rareori sosește într-o zi. La pacienții mei, primele semne nu sunt aproape niciodată dramatice: un somn care nu mai odihnește, weekenduri care nu mai ajung, iritabilitate, o muncă odinioară iubită care devine grea. Oamenii se adaptează și merg mai departe. Acesta este pericolul.
Burnoutul nu este luna grea. Este luna grea care a devenit normală.
Ce poate ascunde cuvântul
Oboseala are multe cauze: o afecțiune tiroidiană, anemie, somn prost, o depresie, stadiul incipient al altei boli. „Burnout” ar trebui să fie o concluzie la care se ajunge după ce s-a căutat, niciodată o presupunere făcută în loc de a căuta.
Ce nu știm încă
Nu există niciun test de laborator care să diagnosticheze burnoutul și niciun set de criterii de diagnostic asupra căruia să se fi căzut de acord. Cercetătorii dezbat încă unde se termină el și unde începe depresia.2 Ce nu este pus la îndoială este de unde începe: cu un stres la locul de muncă ce durează și asupra căruia nimeni nu acționează la timp.
Dacă vă recunoașteți în aceste rânduri, vorbiți cu medicul dumneavoastră. Iar dacă oboseala vine cu gânduri negre, faceți-o acum.
Referințe
- World Health Organization. Burn-out an “occupational phenomenon”: International Classification of Diseases. 28 May 2019.
- Koutsimani P, Montgomery A, Georganta K. The relationship between burnout, depression, and anxiety: a systematic review and meta-analysis. Front Psychol 2019;10:284.

