Tratăm râsul ca pe un timp liber de la lucrurile serioase. Biologia îl tratează ca pe unul dintre ele.
Oamenii pot râde înainte să poată vorbi. Râsul adevărat, cel pe care nu îl hotărâm, pornește din circuite vechi ale creierului și ia cu el tot corpul: respirația, fața, inima.1
Că ne face bine nu este o noutate. Ce face cu sistemul de stres este o cunoaștere mai recentă.
Ce face un râs adevărat cu cortizolul
În 2023, doi medici au reunit toate studiile controlate pe care le-au găsit, în care adulți au fost făcuți să râdă, cel mai des cu un film de comedie, uneori într-o ședință de râs, iar cortizolul le-a fost măsurat înainte și după.
În opt studii și la 315 participanți, cortizolul a scăzut cu aproximativ 32% mai mult după râs decât după o activitate obișnuită. O singură ședință a fost de ajuns pentru a vedea efectul.1
O precizare: aceste studii sunt mici, felurile de a-i face pe oameni să râdă diferă, iar cortizolul a fost măsurat în momente diferite. Mărimea efectului va fi rafinată. Direcția lui este consecventă.
Pentru sistemul de stres, un râs adevărat este o recuperare scurtă și completă.
Nu orice umor este la fel
Psihologii disting patru feluri de a folosi umorul, iar ele nu au același efect asupra noastră.2
Umorul care apropie. A glumi cu ceilalți, a împărți ce e amuzant. Construiește relații.
Umorul care dă perspectivă. A putea zâmbi în fața unei situații absurde, chiar și de unul singur. Este un fel de a face față.
Umorul care atacă. Sarcasm și batjocură, pe seama altcuiva.
Umorul împotriva propriei persoane. A se coborî pe sine pentru a-i face pe alții să râdă.
În 85 de studii și la peste 27.000 de oameni, primele două au mers împreună cu o stare de bine mai bună, iar ultimele două cu una mai slabă. Tiparul s-a păstrat în culturi și la vârste diferite.2
Deci întrebarea nu este dacă o echipă râde. Contează lucrul de care râde.
Ce spune râsul despre o echipă
O echipă care poate râde de o greșeală este, de obicei, o echipă în care o greșeală poate fi recunoscută. Umorul împărtășit este unul dintre cele mai vizibile semne că oamenii se simt în siguranță unii cu alții.
Și reversul este un semnal. Când glumele se opresc sau când devin tăioase, ceva s-a schimbat în grup înainte ca cineva să o spună.
Când umorul este o mască
Am învățat să îi ascult pe pacienții care glumesc despre orice, inclusiv despre propria epuizare. „O să dorm când o să mor.” „Grupa mea de sânge e cafeaua.”
E amuzant și, adesea, e adevărat. Umorul împotriva propriei persoane este stilul cel mai constant asociat cu o sănătate mintală mai slabă.3 Gluma este uneori singurul fel în care omul a reușit să o spună.
Dacă cineva de lângă dumneavoastră râde puțin prea des despre faptul că nu mai poate, luați gluma în serios măcar o dată.
Ce nu știm încă
Nimeni nu a arătat că a râde mai mult protejează sănătatea de-a lungul anilor și nimeni nu poate prescrie un râs. Un râs forțat nu este același lucru cu unul adevărat.
Ce se poate proteja sunt condițiile pentru el: timp care nu este optimizat, colegi în care avem încredere, dreptul de a nu fi mereu grav într-un loc serios.
O zi fără niciun râs este o informație. La fel și o echipă fără niciunul.
Referințe
- Kramer CK, Leitao CB. Laughter as medicine: a systematic review and meta-analysis of interventional studies evaluating the impact of spontaneous laughter on cortisol levels. PLoS One 2023;18:e0286260.
- Jiang F, Lu S, Jiang T, Jia H. Does the relation between humor styles and subjective well-being vary across culture and age? A meta-analysis. Front Psychol 2020;11:2213.
- Schneider M, Voracek M, Tran US. “A joke a day keeps the doctor away?” Meta-analytical evidence of differential associations of habitual humor styles with mental health. Scand J Psychol 2018;59:289–300.

